joi, noiembrie 05, 2009

This is it: cu dragoste, Michael!



Ieri seara am vazut "This is it". Si nici nu putea fi un titlu mai bun pentru concertele ce aveau sa urmeze, pentru imaginile care au ramas. Acesta este Michael: superstarul umil, copilul, geniul, dansul, cantecul.
Nu fac o pledoarie a acestui film pentru fani: sunt sigura ca ei nu au nevoie de niciun imbold pentru a merge la cinema, pentru a tremura si suspina, pentru a urmari ultimele momente ale acestui spirit ... parca mereu a fost doar spirit, prin mesajul de dragoste, prin talentul aproape ireal, prin faptul ca a trait mai mult departe de lume, de neatins, in casa copilariei si a visului.
Dar cei care nu au fost neaparat fani, care ii stiu cateva piese si o doza de scandal, ar trebui sa mearga la acest film. Pentru ca daca in timpul vietii nu l-au vazut cu adevarat, pot sa-si acorde sansa de a-i aprecia valoarea. Este entertainerul suprem, care stie fiecare tempo al melodiilor sale si poate sa imite sunetele fiecarui instrument, cu rezonantele si nuantele lui. Este cel care se misca dumnezeieste pe scena. Este cel care canta ce simte si simte ce canta si se vede! E palpabil. Emotia trece dincolo de proiectie. Am stat cand cu pumnii la gura, cu ochii umezi, cand zambind si batand din picior pe ritmurile lui.
Daca iti place sau nu, nu poti sa-l ignori. Este el, Michael. Si this it it!

miercuri, octombrie 14, 2009

Azi a nins!!!

gradina mea



De fapt, continua sa ninga, de azi dimineata, cu fulgi mari, grasi, de mi-au invadat gradina, mi-a acoperit cele 2 flori albe de pe strat si o carpeta ce am uitat-o pe banca. S-a cernut mare, ca fulgi de migdale si s-a asternut asa nestingherit si alb si pufos acest prim strat de zapada, ca nici nu pot sa ma supar ca a fugarit o toamna ce se anunta frumoasa si zglobie. Cand mi-a zis Piotr ca polonii zic despre acest anotimp ca e "toamna poloneza aurie" m-am rostogolit de ras. L-am luat la misto: "Intr-adevar, foarte aurii sunt ploile neincetate de aici! Sa vii in Romania sa vezi toamna aurie, baiete, cu soare peste frunze colorate, repet: soareee" :D

Acum 2 ani cand am venit in Varsovia pentru prima data, a plouat non stop pana in decembrie, cand a dat o bruma de ninsoare, si aia flescaita, apoi iar ploi si primavara. O-ho, ce m-am bucurat, cum nu m-am bucurat niciodata de primavara! Parca era alta lume! Dupa ce esti privat de vreme buna, de soare auriu :p cateva luni, te bucuri de primavara poloneza ca de o desteptare din coma. Ma gandeam totusi ca de cand cu incalzirea globala, lucrurile se vor schimba. Am dovada clara ca e o mare minciuna: a nins pe 14 octombrie, e frig si alb!! ce incalzire, domnle?! ce incalzire...

marţi, octombrie 13, 2009

Man on fire

un film din 2004 pe care l-am vazut abia acum. Aduce aminte pe alocuri de Requiem for a dream, cu imagini succedate rapid, intens, ca un colaj de ganduri, haos. Coloana sonora foarte buna, actorii palpabili, in special Dakota Fanning. Acest copil are o forta extraordinara si joaca tare, e credibila, e sensibila ... Povestea nu e deloc previzibila si te tine in suspans. Va las cu una dintre pisele mele preferate de pe coloana sonora. Pentru Perla:

luni, octombrie 05, 2009

Oana Pellea - Jurnal cu credinta

Oana in bratele parintilor

Am cumparat aceasta carte cu multa curioziate fata de actrita Oana, de fiica lui Pellea, fata de un om care emana forta. Vroiam sa aflu ce fel de jurnal poate scrie ea, cat e de sincera cand e singura cu ea, fara un rol protector, cate barfe din culise cuprinde, cat de arogant sau modest e omul din spatele randurilor.
Nu m-am asteptat insa ca textul sa fie atat de firesc, stilul atat de conversational ... totul simplu. Insa o simplitate buna. Nu m-am asteptat nici la atatea referiri la Dumnezeu, la credinta. M-am simtit la inceput incomodata de felul acesta atat de deschis de a vorbi despre aceasta relatie, poate pentru ca eu nu o am atat de stransa, atat de 24/24. Apoi i-am vazut rostul. Pe masura ce am citit mai mult, am realizat ca asa e Oana, asa vorbeste ea... ca bunica mea care inainte sa rostogoleasca mamaliga pe fundul de lemn, ii face intai o cruce deasupra, in malaiul aburind. Si apoi o rastoarna si o taie cu un fir de ata groasa. Intai in patru.
Si asta la bunica mi se pare firesc. Sa o vad cum face cruce dimineata cand se trezeste, cum ia in gura anafora si bea o gura de aghiazma pe stomacul gol. Cum se roaga de trei ori pe zi. Cum zice "Doamne ajuta!" cand pleaca la drum sau plec eu de acasa. Nu m-am gandit la asta, am luat-o asa, pentru ca asta e bunica. Dintotdeauna. Nu o tin minte tanara sau fara Dumnezeu, pentru ca nu am vazut-o altfel.
Nu m-am asteptat insa la Oana sa fie asa. Cred ca din stereotip. Pentru ca actorul e omul care isi imparte sufletul in roluri si uita de al sau pe scena. Si ingust am uitat de partea de suflet care ii apartine. Si care, ca la multi oameni, tanjeste dupa creator, dupa parintii de sus, dupa grija cuiva mare si bun.
De aceea o recomand. Pentru ca e o carte umana, cu temeri, cu vise si dor de parinti, cu amintiri, cu pareri crude despre o Romanie care nu isi merita oamenii de valoare. Nu sunt critic literar sa spun daca e bine scrisa sau nu. In cazul unui jurnal, nu ca stilul nu conteaza, dar dincolo de el transpare altceva, mult mai important. Si e clar ca oricine pune mana pe aceasta carte, nu o face din dorinta de a descoperi neaparat un scriitor, ci pe omul din spatele sclipirii care e Pellea, adica Oana.

marţi, septembrie 29, 2009

do not trust google translator



Dialog tradus de mine (nu de google, deci cat mai aproape de realitate :p):
- Ce ai postat pe blog?
- Ceva. Daca vrei sa afli, invata romana.
- Hai zi... Sunt doua propozitii. Ce inseamna?
- Nu-ti traduc. Invata.

El, increzator in internet, da copy-paste in google translator si apasa enter. Rezultatul: no comment. Daca ar fi asa simplu si in realitate, sa stergi un "nu" cand vrei, ca si cum nici n-ar fi fost :D

luni, septembrie 28, 2009

100% ...

... nu am intrat. Prietenii stiu unde.

miercuri, septembrie 23, 2009

so not my best day

Motivul pentru care nu am fost foarte activa pe blog este unul cat se poate de geekish: am avut examen de admitere la master (antropologie). Contrar tuturor asteptarilor mele naive, comisia din Varsovia nu a fost nici 0,1% impresionata de efortul meu de a le vorbi despre cercetari etnologice in limba polona, nici prea incantati de tema aleasa, nici de mutra mea entuziasmata. (Sau cel putin asta m-au lasat sa inteleg fetele lor inexpresive, lipsite de orice urma de zambet sau grimasa).

In schimb, au fost foarte interesati de cartile pe care a trebuit sa le trec ca "avand legatura cu cercetarea", pe astea trebuia sa le stiu by heart... mai ales cele de autori poloni, scrise in polona anului 1940, despre care, spre marea mea bucurie, erau foarte in tema. Ma abtin la alte detalii. Asta este, daca nu intru, nici nu pot sa strig ca strugurii sunt acri. Probabil sunt buni si universitatea de aici e chiar tare, se invata din greu... Ce m-a surprins a fost raceala si lipsa oricarei curiozitati fata de un student venit din alta tara, dornic sa iti cunoasca atat limba, cat si cultura si sa ramana vreo 2 anisori pe meleagurile acestea "primitoare". Poate au vrut sa imi demonstreze cat de in serios isi iau rolul de "comisie" la un astfel de interviu. Cred ca au cam exagerat.

Am iesit de acolo ca dintr-un vid, am luat o gura de aer pe holul unde asteptau tremurand inca vreo 4 studenti si am plecat. Am baut un capuccino spumos la o cafenea cu fotolii rosii de catifea.

Si am venit acasa si am zacut in pat, repetand in minte obsesiv interviul si gasind (logic, too late) raspunsuri geniale pe care as fi putut sa le dau, chiar in polona.

Ceea ce m-a facut insa sa-mi revin din starea de auto-compatimire a fost acest horoscop peste care am dat acum 5 minute si la care m-am rostogolit de ras:
"You can't be all serious all the time! And you need to start having more fun. It's okay, you know! Luckily, there should be many opportunities for fun today, so don't turn off your sense of humor or your curiosity. New members of your social group or work team may be particularly fun: New people are an excellent source of good times, because they offer ideas and experiences you haven't encountered before. Open up. Listen to what the newbies say. They might not know the status quo, but that is probably a good thing."

da, new people are great, excellent source of good time :)) especially when they rip your brain out at an interview, haha!